Un bogătaș voia să se distreze pe seama lui Avandi. Astfel, într-o zi, bogătașul cumpără mulți pepeni și-l chemă acasă la el pe Avandi. În același timp, chemă la acest ospăț mai mulți vecini. Tăie pepenii, unii cu miez roșu, alții cu miez galben, și dulce ca mierea și îi tot poftea pe vecini să mănânce. Vecinii nu se codeau, mâncau vârtos și lăsau pe masă coji peste coji. Bogătașul asta aștepta, cât mai multe coji, pe care le lua pe furiș și le așeza în fața lui Avandi. La sfârșit, gazda zise către meseni:
— Priviți, oameni buni… Iată câtă grămadă de coji de pepene se află în fața lui Avandi… Ce mult a mâncat, spuneți dumneavoastră, nu are el burta spartă? Unde o fi băgat atâția pepeni?
— Ha, ha, ha, ha, ha, ha, nu mai conteneau vecinii.
Când se opriră din râs, veni rândul lui Avandi:
— Ha, ha, ha, ha, ha, ha… mai tare râdea Avandi decât râseseră toți împreună, spre mirarea tuturor.
După ce se sătură de râs, vorbi:
— Priviți, oameni buni… Priviți în fața cinstitei noastre gazde… Ce vedeți? Nimic… Când eu mâncam, am strecurat pe furiș cojile de la feliile mele de pepene. Unde sunt acum, spuneți-mi? Gazda le-a mâncat pe toate… Cine are burta spartă? Priviți, oameni buni; nu e nici măcar o coajă de pepene în fața lui, una măcar… Cine are burta spartă? Ha, ha, ha…
în românește de Victor Vișinescu
Povești nemuritoare, nr. 13, Editura Ion Creangă, București, 1975